Observ ca exista un mare trend al singuratatii. Acum cateva zile citeam ca peste 2.5 milioane de tineri romani nu au partener de viata. Mi se pare, totusi, cam mult. In unele cazuri, starea asta cred ca este generata tocmai de alegerile gresite de viata.
Care e treaba cu singuratatea asta ?
Toti o ard cu ea in gura ca si cum s-ar lauda ca sunt singuri. Eu cred ca multi de fapt fug de implicare, de angajament, de responsabilitati si gasesc scuza urmatoare: “nu trebuie sa dau socoteala nimanui”.
Eu nu vreau sa-mi traiesc singur viata, sa vorbesc singur cu mine, sa ma uit in oglinda si sa-mi spun ce am invatat, ce am trait, ce am facut. Ce rost ar avea toate astea ? Pentru ce le-as face? Ce valoare au lucrurile pe care nu le poti trai si impartasi cu nimeni?
Eu nu vreau sa ajung ca oameni care mor la 30 de ani si se ingroapa la 70. Nu, eu vreau sa traiesc intens si in DOI la 30 … restul mai vedem … Drept urmare, am grija zi de zi de ce am sadit impreuna cu partenera mea de viata.
Batranetea? Va venii si vremea ei. Momentan eu zic sa ne iubim si sa ne bucuram de tinereti!
