Urasc indiferenta oamenilor … atunci cand se prefac ca le pasa si zambesc ironic … atunci cand sunt langa tine doar cand le e si lor bine. Ma doare falsitatea cu care zambim si spunem “da, te ajut …” si apoi pe la spate ne strambam.
Uitam sa comunicam, sa spunem ce ne deranjeaza si tot mai mult preferam sa fim singuri … Ne ranesc majoritatea si la randul nostru ii ranim pe altii, pentru ca asa suntem obisnuiti … Nu mai cerem cand vrem ceva ci ne servim.
Nu mai atentionam cand vrem sa lovim si o facem direct si apoi mai si plecam … Urasc faptul ca am ajuns sa ne uram intre noi … sa nu ne mai vorbim … si nici macar sa nu ne mai dorim fericirea celui de langa noi.
Suntem egoisti si ne pierdem intr-o realitate cruda … luam in ras pe cel de langa noi si daca ceva nu ne convine, ne bosumflam si intoarcem spatele. Uitam sa spunem “te rog”, uitam sa multumim … si asteptam ca cei din jur sa ne inteleaga … si sa fie la dispozitia noastra.
Ne pierdem o parte din ratiunea de a fi oameni si ne transformam in roboti care doar produc si vand, de la sentimente pana la bunuri. Suntem mai nervosi pe zi ce trece si ajungem sa vorbim doar prin tipete …
Tags: egoism, falsitate, indiferenta, ipocrizie
