FIUL: ” Tati, pot să-ți pun o întrebare? ”
Tata: ” Da, sigur, ce este?”
FIUL: ” Tati, cât de mult faci intr-o oră? ”
Tata: ” Nu-i treaba ta ce mă întrebi așa ceva ! ”
FIUL: ” Vreau doar să știu…te rog, spune-mi, cât de mult castigi intr-o oră? ”
Tata: ”Dacă vrei să știi, eu fac 100 de dolari pe oră”
FIUL: ” Offf… (cu capul în jos) ! ”
FIUL: ” Tati, poti să-mi împrumuti 50 de dolari ? ”
Tatăl s-a infuriat !
Tata : ” Daca asta e singurul motiv pentru care ai intrebat cat castig, ca să poți împrumuta niște bani pentru a-ti cumpăra o jucărie sau alte prostii, du-te direct în camera ta și du-te la culcare. Asta e egoism curat, iar eu muncesc din greu in fiecare zi pentru un astfel de comportament copilăresc. ”
Băiețelul s-a dus in liniște în camera lui și a închis ușa. Omul s-a așezat la masa si s-a enervat si mai rau gandindu-se la întrebările băiețelului. Cum îndrăznește sa puna astfel de întrebări doar pentru a obține niște bani?
După aproximativ o oră, omul s-a calmat și a început să se gândească:
Poate că avea într-adevăr nevoie să cumpere ceva cu 50 $ și el într-adevăr nu a cerut bani de foarte multe ori. Omul s-a dus la ușa camerei baiatului si a deschis-o.
Tata: ” Ai adormit, fiule? ”
FIUL: ” Nu tati, sunt treaz “.
Tata: ” M-am gândit, poate am fost prea dur cu tine mai devreme. A fost o zi lungă la serviciu și mi-am varsat nervii pe tine. Uite aici cei 50 $ pe care i-ai cerut…” Băiețelul era numai zâmbet.
FIUL: ” Oh, multumesc tata! ”
Apoi, intinzand mana sub pernă, el a scos niste bancnote mototolite. Văzund că băiatul avea deja bani, omul simtea cum il cuprinde furia din nou. Băiețelul a numărat incet banii, și apoi s-a uitat în sus la tatăl său.
Tata: “De ce vrei mai mulți bani dacă aveai deja ?”
FIUL: ” Pentru că nu am avut destui, dar acum am. ”
“Tati, uite, am 100 de dolari acum. Pot să cumpăr o ora din timpul tau? Te rog sa ajungi acasa mai devreme maine. Aș vrea să iau cina cu tine.” Tatăl a fost zdrobit. El si-a infasurat brațele în jurul fiului său mic și l-a rugat sa-l ierte.
E doar un memento scurt pentru noi toti care lucram din greu în viață. Noi nu trebuie să lăsăm timpul sa ne alunece printre degete fara sa petrecum o parte din el cu cei care contează cu adevărat pentru noi, cei aproape de inimile noastre. Poate ca ar fi bine daca am reusi sa impărtășim cei 100 de lei – in valoarea lor temporala – cu cineva care ne iubeste ? Dacă murim mâine, compania pentru care lucrăm ne va putea înlocui cu ușurință. E o chestiune de zile. Dar familia și prietenii pe care ii vom lăsa în urmă vor simți pierderea pentru tot restul vieții lor.
