Azi vreau să vă scriu despre proști. Despre proști ca mine. chiar vreau să scriu. Pentru că nu scriu din auzite. Sunt și eu un prost. Am fost chiar mai prost decât voi toți la un loc, și nu doar o dată. Am crezut, am iertat și m-a durut mai tare pe mine. Erau nopți, în care simțeam o furie de m-aș fi luat de piept cu oricine. Să-mi spună cineva ce am greșit.
Să-i iau la mișto pe toți proștii ca mine ca să se trezească? Nu! Nu fac asta! Îți trebuie mult curaj, caracter și bărbăție ca să recunoști, să povestești, să admiți că ești vulnerabil. Să admiți că ești prost. Dar ca să-ți dai seama că ești prost trebuie să te ducă un pic capul.
Luptați pentru dragoste adevarată! Luptați pentru sinceritate! … chiar daca asta poate sa însemne să îți pierzi jobul, prietena, nevasta, poate și mințile. Luptați măcar pentru a da un exemplu! Luptaţi până vă săturaţi pentru că, oricum, la un moment dat, chiar şi cel mai puternic bărbat, se satură să mute munţii din loc pentru o femeie care nu mută nici măcar o piatră pentru el. Dar un exemplu măcar tot daţi, şi asta la un moment dat veţi vedea că vă va face să vă simţiti împăcat cu gandu.
E adevărat că trebuie să şi ştiţi pentru ce luptaţi şi pentru cine anume. Contează foarte mult. Asta depinde de fiecare dintre voi ce principii aveţi, ce aşteptări aveţi şi ce genuri de femei vreţi să aveţi alături.
Acum, daca tot am fost aproape toți în situația în care am fost proști și am pierdut o femeie care ne merita, zic sa nu fim și mai proști sa încercam prin orice mijloace să pastrăm una care nu ne merita. Nu de alta, dar s-ar putea sa reușim, și asta chiar ar fi o prostie.
Tags: barbati, dezamagiri, dragoste, femei, lupta, slabiciune, zdrente
