Într-o nevoie maaare de adaptare la realitatea actuală, politica la nivel internațional pare să se incerce să îşi adapteze doctrina. Astfel, în ultima vreme şi-au facut apariția ideologii, teorii şi concepte noi, în speranţa că acestea vor răspunde mai bine nevoilor şi aşteptărilor omului modern.
O astfel de dispută sau mai bine spus „neo-dispută“ poate fi observată si pe tărâmul american, mai încinsă ca niciodată, motivată fiind de alegerile prezidenţiale care urmează. Puteți observa asta şi în România în tentativele grave (zic eu) ale USR-ului de inducere a neo-marximelor si cretinismelor demne de un hipster get-beget.
Haideți să vă prezint nişte informații pe care le găsiți foarte uşor pe tot internetu:
Unii dintre cei mai bogați oameni de pe planeta critică cauza Partidului Democrat (partid de stânga de genu USRPLUS, PSD) a cărui țintă este, evident, preşedintele în exerciţiu Donald Trump şi modelul economic şi ideologic pe care acesta îl reprezintă.
Vorbesc, fireşte, despre neo-liberalism. Acest curent ideologic a fost teoretizat în anii ’60 de către economistul austriac Friedrich Hayek, dar a cunoscut o puternică recunoaştere mondială în anii ’70, odată cu adoptarea acestuia de către „doamna de oţel“, Margaret Thatcher. Pentru ca principiile (competiţia ca singur criteriu de supravieţuire pe piaţă şi principala caracteristică a omului; doar regulile pieţei libere stabilesc ierarhia „câştigătorilor“ şi „pierzătorilor“) acestei ideologii să aibă trecere la populaţie, o întreagă armată de lobbyşti a fost pusă în funcţiune.
Aceştia, sprijiniţi de diverse think-tankuri, au încercat să convingă că doar independenţii pot crea bunăstarea generală şi că nu trebuie să existe „limite de îmbogăţire“, deoarece banii vor fi cheltuiţi în cele din urmă şi în folosul oamenilor mai puţin înstăriţi.
Citește si: Atenție: Liberalismul funcționează, iar marxismul a eșuat întotdeauna
Ca să evite un al doilea succes al neo-liberalului Donald Trump, Partidul Democrat pare să fi îmbrăţişat o nouă strategie bazată pe neo-marxism. Deşi la nivel declarativ Partidul Democrat (considerat de stânga în SUA) luptă pentru drepturile majorităţii şi pentru micşorarea inegalităţilor din societate, mişcările sale politice concrete au fost îndreptate către păstrarea status-quo-ului, puternic ajutat fiind de către multimiliardarii care ocupă poziţii de conducere în cele mai influente corporaţii. De exemplu, este puţin neobişnuit ca un partid de stânga să susţină exploatările de petrol sau gaze naturale în locuri în vecinătatea cărora se află şcoli sau spitale. Totul într-o coabitare armonioasă cu Partidul Republican, considerat de dreapta. De altfel, sunt de notorietate sumele enorme de bani pe care Democraţii le-au primit de-a lungul timpului de la companii de asigurări sau din zona medicală pentru susţinerea legislativă a acestora.
Aşadar, lipsa de consistenţă a Partidului Democrat pare acum să fie suplinită de virajul ideologic către neo-marxism. În scrisoarea de care am vorbit anterior, bogaţii planetei acuză sistemul american, spunând că nu oferă şanse egale tuturor şi că distribuţia bunăstării nu este una corectă şi echitabilă.
„Discrepanţele dintre americanii bogaţi şi cei săraci a atins un nivel similar celui din anii 1930, a subliniat Dalio. Cei mai bogaţi 1% dintre americani au acum o avere mai mare decât restul de 90%.“
Asta spune Ray Dalio, supranumit „titanul fondurilor de investiţii“. Parteneriatul Democraţilor cu cei mai puternici şi bogaţi oameni ai planetei nu a încetat, doar a căpătat un curs diferit. În retorica neo-marxistă, Partidul Democrat critică acum neo-liberalismul, caută să aducă ajustări sistemului capitalist, dar în acelaşi timp respinge ideea de socialism despre care spune prin intermediul scrisorii menţionate că „produce inevitabil stagnare, corupţie şi adeseori chiar mai rău.“ Cu toate acestea, Bill Gates, Ray Dalio şi ceilalţi militează pentru o mai mare taxare pentru cei bogaţi şi inclusiv pentru o taxă specială pentru cei cu venituri de peste 5 milioane de dolari.
La polul opus, Donald Trump deja recunoaşte pericolul şi atrage atenţia asupra acestei retorici, spunând că este „alarmat“ de noile voci care cer adoptarea „socialismului“. Ca un răspuns la atacul ideologic, Trump încearcă să lipească de susţinătorii (momentan indirecţi) Democraţilor eticheta de „socialişti“, sperând că votanţii săi nu vor cădea în plasa neo-marxistă lansată de Partidul Democrat.
În această notă trebuie decodificată scrisoarea „mai marilor“, inclusiv mişcările concrete pe care aceştia le-au luat (Dalio şi soţia acestuia tocmai au donat 100 de milioane de dolari pentru sistemul public de învăţământ din Connecticut) sau le vor lua. Într-o lume în care ideologiile „clasice“ nu mai au rezonanţă, iar vechile strategii electorale nu mai dau randament, iată că disputa se mută într-un registru inedit. Şi pentru că neo-liberalismul şi neo-marxismul nu se supun unui cadru teoretic strict, spaţiul de manevră pentru candidaţi este unul deloc neglijabil, astfel că ne putem aştepta la o multitudine de surprize şi mişcări „neortodoxe“ din punctul de vedere al cadrului dogmatic clasic.
Tags: america, casa alba, ideologii, liberalism, marxism, neolieralism, neomarxism
