– Numele?
– România.
– Data nașterii?
– 1 decembrie, 1918.
– Oho, 100 de ani! Ocupația?
– De prea mult timp, bolșevică.
– N-ați înțeles întrebarea.
– N-ați înțeles răspunsul.
– Copii?
– 5, Transilvania, Moldova, Muntenia, Oltenia și Dobrogea. Două fete frumoase, Bucovina și Basarabia, mi-au fost răpite prin ’40 de boierul URSS
– Ce vă doare, maică?
– Problemele au început să apară imediat dupa ’90. Cred că am fost deocheată. Eram bine înțolită și tare frumoasă. Mă invitau toate pe la ele, și-am început să mă duc. Am fost pe la Italia, pe la Spania, mai nou și pe la Germania și pe la Anglia. Cumătra Ungaria crăpa de invidie, își dorea s-o înfieze pe Transilvania, am prins-o chiar când îi arunca bomboane peste gard. De atunci mă simt tot mai slăbită, parcă mă roade ceva pe interior. Mi-a fost prescris și tratamentul ăla, UE îi zice, dar nu cred c-o să-l mai iau că mi-a pitulat cineva pastilele. Vecina Bulgaria arată mai bine de la el, vorbește lumea că de la anu’ va face și o terapie Schengen.
Amu, sunt numa’ piele și os. Mi-e greață și tare mi-s obosită.
– Simptomele sunt clare. Aveți… paraziți! În mod normal este recomandat Albendazolul, dar eu cred că în cazul dumneavoastră, pentru eliminarea acestora ar fi mai indicat să înghițiți niște laxative, asta vă va ajuta să ieșiți mai repede la … vot.
– Mulțumesc! Îmi pare rău că nu v-am cunoscut mai demult.
– Nu este târziu. Încă aveți trăsături frumoase.
